Fie ca avem deja un animalut de casa atunci cand apare bebelusul, fie ca isi doreste chiar el sa ii aducem un animalut, trebuie sa ne intrebam un lucru: este bine sa avem un animal de companie in preajma copilului in primii ani de viata? Nu e o intrebare la care sa gasim un raspuns simplu. Dar de cand ne-a oprit pe noi asta? Sa trecem, asadar, la explorarea optiunilor disponibile.
Incepem cu privirea critica asupra prezentei unui animalut de companie langa copil. Primul lucru pe care e necesar sa il avem in vedere este pericolul de a contracta o zoonoza. Zoonozele reprezinta denumirea generica a patologiilor care se transmit de la animale la om. Suficient de multi patogeni folosesc ca vehicul intermediar un animal domestic. Unii dintre ei au urmari dintre cele mai grave pentru copii: micoze, rabia, infectii cu salmonella, helicobacter pylori, etc. In situatia in care e pe drum un bebelus, o atentie deosebita trebuie acordata scaderii riscului de a contracta toxoplasmoza. Toxoplasmoza este o bola cu efecte devastatoare asupra fatului. Desi pare putin inspaimantator, o buna parte din aceste maladii se pot evita prin pastrarea regulilor elementare de igiena.
Un animal si un copil impart, impreuna, dragostea parintilor. Este foarte important sa tratam echilibrat lucrurile in asa fel incat copilul sa nu se simta neglijat, sa nu simta ca acordam mai multa atentie animalutului decat lui. La randul lui si copilul, in timp, creeaza o legatura afectiva destul de puternica cu un animal de companie. Disparitia acestuia poate lasa urme foarte adanci asupra copilului si rolul nostru, intr-o situatie de genul acesta, este sa limitam impactul prin abordari delicate.
Nu in ultimul rand, un animal este… ei bine, un animal. Asta inseamna ca poate fi imprevizibil, poate fi periculos sau poate provoca rani grave. Prin urmare e important sa ne asiguram ca noi cunoastem foarte bine comportamentul animalutului de companie inainte sa il lasam in spatiul copilui si ca acesta din urma a inteles felul in care poate interactiona cu animalutul.
Dar lucrurile nu sunt doar negre, ci avem si mult roz, multe efecte benefice din compania unui animal. In primul rand vorbim de un prieten devotat pentru copil, un partener de joaca neobosit. De aici un impact puternic in cresterea usurintei de a initia si a mentine relatii sociale, in cresterea puterii de a empatiza, in cresterea increderii in sine. Totodata vorbim si despre o invatare a responsabilitatii, in masura in care implicam copilul activ in cresterea animalului de companie.
O sa spunem, de asemenea, ca prezenta unui animal poate insemna si un plus pentru sanatatea copilului. Probabil pare un pic paradoxala aceasta afirmatie, mai ales in contextul patologiilor pe care le mentionam anterior, insa, exista studii care atesta o scadere a incidentei alergiilor la copiii care traiesc, in primul an de viata, in prezenta unui animal de casa.
Daca suntem un pic egoisti, putem gandi si faptul ca un animal mai poate prelua partial si din sarcinile noastre, ale parintilor. Se poate juca impreuna cu copilul, poate fi un sprijin in momente mai dificile sau poate proteja copilul in anumite circumstante. Interactiunea permanenta cu animalutul aduce un plus consistent in ceea ce priveste dezvoltarea motrica si cognitiva a copilului, ei explorand in permanenta. Studiile efectuate au relevat importante imbunatatiri in arii legate de integrare in comunitate si socializare pentru copiii care detin sau au detinut in primii ani de viata un animal de companie.
Daca punem in balanta toate elementele si decidem ca un animal e oportun alaturi de copil, trecem la urmatorul nod decizional: la ce varsta a copilului e bine sa aducem un animal de companie in casa? Raspunsul e nuntat in functie de cat de mult suntem noi, parintii, dispusi sa ne implicam in cresterea si ingrijirea animalutului. Daca preluam sarcinile integral, putem incepe inca din primul an de viata al copilului. Altfel, daca decidem sa ne implicam partial, putem incepe demersurile in jurul varstei de 4-5 ani, iar daca intentionam sa plasam intreaga responsabilitate in sarcina copilului ar fi bine sa avem in vedere varsta de 7-9 ani, luand in calcul si maturitatea emotionala a fiecaruia[1].
Animalele recomandate pentru copiii sunt hamsterii, pisicile si cateii, din zona celor cu care copiii au contact direct, sau pestii si pasarile, daca dorim un contact redus cu acestea.
Va pot spune ca, personal, am decis ca nu suntem pregatiti inca sa ne asumam responsabilitatea cresterii unui animalut de companie in preajma copiilor, desi contemplam din ce in ce mai tare aducerea unui catel in sanul familiei. Anterior sarcinii am avut o pisicuta superba, Mutzi. Am gasit-o pe strada, cand avea numai cateva zile, abandonata, bolnavioara, plina de paraziti. Am reusit sa o punem pe picioare cu laptic cu pipeta, cu medicamente si cu multa grija. A fost alaturi de noi pana in jurul varstei de 1 an, cand am decis sa o dam spre adoptie. Asta pentru ca urma sa demaram actiunea cu nume de cod “inmultirea familiei” si nu am dorit sa ne asumam riscuri suplimentare. Insa asta a fost decizia noastra, fara a fi neaparat cea mai buna, fiecare poate sa aleaga calea cea mai potrivita pentru el.
____________________________
1. Informatiile din acest articol au fost partial preluate de pe site-ul www.smartandhappychild.ro
_____________________
Aprecierea ta ne da energia sa continuam!
Daca iti place ce facem, nu uita sa iti creezi un cont pe site sau sa dai like pe Pagina de Facebook, ca sa poti fi la curent cu ultimele noutati. Daca ai un prieten caruia crezi ca i-ar prinde bine sa se uite peste aceste randuri, fa-i si lui si noua o favoare si impartaseste cu el linkul articolului!
Vreau sa aflu tehnicile psihologice demonstrate pentru a imbunatati relatia cu copilul meu, din newsletterul muffyPEDIA.ro:
