Istoria relatiilor parinte-copil a cunoscut, in evolutie, trei mari etape. Cand spunem evolutie nu ne referim neaparat la o crestere in calitate a metodelor de la una la alta, adica o metoda ulterioara nu este in mod necesar mai buna decat cea anterioara, ci mai degraba ne raportam la cronologia lor.
Prima abordare, considerata si cea mai buna la acel moment, a fost disciplinarea negativa sau metoda autoritatii. Asta presupune ca ori de cate ori copilul a facut ceva rau sau nu raspunde la o solicitare este pedepsit. Pedeapsa poate lua diverse forme, de la amenintari cu restrangerea anumitor drepturi sau chiar efectiv impunerea unor restrictii pana la izolarea copilului intr-o alta incapere (“time-out”) sau, in cazuri extreme, chiar pedepse fizice (cu totii am auzit, cel putin odata, ca “bataia e rupta din rai”). Filozofia centrala a acestei metodologii este ca cel mai bine copilul invata daca atunci cand greseste este pedepsit. Daca face ceva bine e normal, daca greseste merita sa fie pedepsit. Pentru a evita o noua pedeapsa copilul va invata sa nu mai repete greseala.
Ulterior a aparut o noua abordare, care in studiile efectuate a dat rezultate mai bune. Aceasta abordare poarta denumirea de disciplinarea pozitiva sau metoda indrumarii. Practic, in aceasta metoda optica se inverseaza: cand copilul face lucruri bune este laudat si recompensat, iar cand face o greseala nu este pedepsit ci, cel mult i se explica ce a gresit si ce consecinte are acea greseala. Comportamentele desirable sunt apreciate si premiate pentru a fi repetate cat mai des. Focusul este pe mesajul pozitiv, pe ce trebuie sa faca copilul. Avand in vedere ca in majoritatea cazurilor copii sunt motivati sa faca lucruri care atrag atentia parintilor si recompense, vor avea cat mai des comportamentul dorit de parinti.
Cea mai nou directie in domeniu este data de parentingul neconditionat sau iubirea neconditionata. Aceasta abordare vine cu o schimbare radicala in sensul mutarii atentiei de la ceea ce fac copiii la ceea ce sunt copiii. Copiii au nevoie de iubirea parintilor si ea trebuie sa raporteze la ceea ce reprezinta copilul si nu la ceea ce face el. Nu se foloseste dragostea parintilor ca o moneda de schimb pentru a cumpara fapte bune, nu sunt iubiti copiii doar daca fac sau nu fac ceva, ci ii sunt iubiti indiferente de ceea ce fac, pentru ceea ce inseamna ei pentru parintii lor. Aceasta metodologie presupune necesitatea unui comportament echilibrat in relatia cu copilul, evitand atat aprecierile si recompensele exagerate pentru faptele bune cat si pedepsele, de orice natura, pentru faptele rele. Parintii iubesc copii indiferent de situatie si comportament. Asta nu inseamna ca orice comportament din partea copilului este intampinat cu zambetul pe buze. Din contra, atunci cand se regaseste la copil un comportament desirabil este ajutat copilul sa inteleaga beneficiile pentru el si cei din jur, iar atunci cand apare un comportament nedorit se incearca sa se explice copilului efectele acelor actiuni si de ce nu este de dorit ca ele sa se intample. Aceasta abordare presupune o mai mare responsabilizare a copilului si o mai buna intelegere a actiunilor sale in asa fel incat chiar el sa poata lua deciziile corecte in orice moment, nu doar atunci cand este sub supravegherea parintilor. Alfie Kohn, unul dintre cei mai cunoscuti autori care ne vorbesc despre iubirea neconditionata, are o pledoarie foarte explicita despre parentingul neconditionat in cardul uneia dintre emisiunile Garantat 100%.
Fara a trage concluzia ca vreouna dintre metode ar fi cea mai buna sau ca ar reprezenta adevarul absolut, ne revine noua, ca parinti, misiunea de a ne adapta cat mai bine relatia cu micutii nostri in asa fel incat sa le asiguram maximul de sprijin de care au nevoie. Nici un copil nu este ca altul, nici un parinte nu este ca altul, fiecare trebuie sa ne gasim setul de valori si metode optime pentru a ghida copii pe drumul cel mai bun. Acest lucru depinde doar de noi, de dorinta de a ne informa cat mai bine si de a actiona in deplina cunostinta de cauza in fiecare situatie!
muffyPEDIA,
Parinti buni, copii cuminti – Liga luptatorilor antiKIDZIFER