Vrem sa conducem copilul la culcare. Dupa ce insista sa ramana in pat cu noi, accepta, intr-un sfarsit, sa mearga in dormitorul lui sa doarma. Nu dureaza mai mult de cateva minute si il auzim strigand: “Tati, mi-e sete!” sau “Mami, nu pot sa dorm!“. Un scenariu prea bine cunoscut pentru multi dintre noi? Intr-adevar, asemenea comportamente le intalnim foarte des la copii. Haideti sa vedem ce determina acest comportament si cum putem noi interveni pentru a nu se repeta atat de des.
Fundamental este sa intelegem ca acest comportament nu se traduce in faptul ca avem un copil alintat, obraznic sau neascultator. Nu vorbim decat despre un mecanism de atasament dezvoltat in contextul evolutiv si care este valabil nu doar pentru oameni, ci si pentru marea majoritate a animalelor care cresc sub tutela parintilor. Il vedem si in salbaticie atunci cand un pradator ataca un grup de animale – instinctul imediat al puilor este sa se ataseze de parintii lor pentru siguranta si protectie. Acest mecanism de atasament este un mecanism de supravietuire generat de pericolul pradatorilor si de frica de a fi parasit. Riscul atacurilor pradatorilor, intr-un context obisnuit, sunt mult diminuate pentru copii in vremurile noastre, mai ales pe timp de zi. Insa noaptea, cand copii sunt singuri in dormitor, fara protectia pe care le-o ofera parintii, frica aceasta se activeaza. De aceea, pe scara evolutiva, ei au pastrat un comportament de protest, anterior momentului in care adorm (fie scancesc, fie plang, fie au diverse solicitari de la noi), pentru a ne atrage atentia ca ei urmeaza sa adoarma si au nevoie ca noi sa ii supraveghem si sa ii protejam.
De multe ori, in aceste momente, parintii interpreteaza gresit comportamentul copiilor si fac lucruri din cele mai distructive. In loc sa calmeze copilul, sa ii ofere sentimentul de confort si siguranta, fie tipa la el si il cearta, fie il ameninta cu pedepse care adancesc starea de anxietate. Replici de genul “treci odata in pat si te culca ca m-am saturat de tine!” – frica de a fi parasit, sau “daca nu stai in pat sa dormi chem hotii sa te ia cu sacul!” – frica de pradatori, nu au decat rolul de a creste starea de teama a copilului astfel incat sa isi doresca si mai tare sa fie alaturi de parinti. Starea de tensiune este intretinuta si augmentata tocmai de abordarea eronata a parintelui.
Ceea ce trebuie sa urmarim in aceste situatii este sa oferim copilului confort si siguranta. Inainte de culcare sa alocam cateva minute pentru o activitate care sa bucure si sa apropie copilul de noi. O stare de spirit pozitiva reduce mult temerile. Dupa ce stingem lumina stam un pic langa copil in pat fie sa-i spunem o poveste, fie sa cantam ceva.
Un truc foarte bun este ca inainte de a pleca din camera sa intrebam copilul daca e totul in regula si daca acum poate face nani. Verbalizarea raspunsului reprezinta o asumare din partea copilului si reduce riscul unor discutii ulterioare.
Tot la iesire mai putem impune niste limite conventionale pentru copil. De exemplu:”avem dreptul sa o chemam pe mami de maxim 2 ori. Daca o chemam pentru lucruri care nu sunt importante este posibil[1] ca atunci cand va fi cu adevarat important mami sa nu mai poata veni. In regula?”. Am avut surprize chiar sa nu mai apeleze deloc la noi dupa ce am agreat asa, preferand sa nu foloseasca cei 2 “jokeri” decat atunci cand e strict necesar. Si pana sa vina strictul necesar a si adormit.
Un alt instrument care poate ajuta foarte mult este prezenta unui baby monitor in dormitorul copiilor. Accesul direct si rapid la parinti le confera copiilor foarte multa liniste si confort. In felul acesta ori de cate ori apare un pericol au siguranta ca pot lua legatura imediat cu parintii. Este la fel cum noi adultii ne simtim mai linistiti atunci cand beneficiem de un sistem de alarma cu interventie rapida, care elimina foarte mult stresul unor evenimente neplacute.
Un ultim truc pe care il putem impartasi este ca inainte de culcare sa alegem impreuna cu copilul un “prieten” cu care sa doarma impreuna. Prietenul poate fi o jucarie din plus sau orice alt obiect care ii place si cu care se simte confortabil, dar care nu are potential de a genera riscuri de nici un fel pentru copil in timpul somnului. Prietenul preia partial din rolul protector al parintelui in timpul somnului. Reduce astfel din anxietatea generata de separarea copilului de noi in timpul noptii.
Va lasam in compania Dr. Craig Childress, psiholog specializat in aspecte legate de parenting, pentru mai multe detalii cu privire la modul in care putem aborda somnul la copii:
_____________________
Mai e timp doar pana pe 15.10.2014….
… sa te inscrii in campania pentru construirea ghidului parintelui. In plus poti castiga unul dintre cele 3 supercadouri pentru juniorul tau. Nu te lasa pe ultima suta de metri pentru ca locurile sunt limitate!
Vreau sa intru in liga luptator antiKIDZIFER si sa primesc newsletter-ul muffyPEDIA.ro. Mai ales ca e gratis!
____________________________
1. Spunem “este posibil […] sa nu mai poata veni” in loc de “nu va mai veni” ca sa ne luam o rezerva. Mesajul e destul de ferm in aceasta forma dar, in acelasi timp, ne lasam o portita deschisa sa venim si de mai mult de 2 ori la copil in dormitor, daca situatia o va cere imperativ, fara a ne fi incalcat cuvantul. Este de preferat, totusi, daca un parinte a fost deja de 2 ori, ca a 3-a oara sa mearga in camera celalalt parinte si sa spuna copiilor ca primul parinte nu mai poate veni pentru ca a fost deja de 2 ori la copii;
