In acest articol vorbim despre acei copii care obisnuiesc sa aplice un tratament violent altor copii. In general vorbim de violenta fizica, dar uneori imbraca doar forma violentei verbale. Ni s-a intamplat multora dintre noi sa ne regasim copiii in astfel de situatii, cel putin o data: la locul de joaca, in parc, la gradinita. Ce putem face noi sa-i ajutam cel mai bine pe micutii nostri?
Din nou remarcam, in practica, o serie de abordari cu mari limitari. In mod uzual noi, parintii, avem in “software” cateva solutii standard pentru situatiile acestea:
I. Metoda ignorantei
“Da, hai jucati-va frumos impreuna cu totii. Mami are treaba” – poate avea si o urma de beneficiu prin prisma faptului ca permite copilului sa identifice singur o solutie la problemele lui, daca nu i se furnizeaza una. Insa, de cele mai multe ori, are efecte negative dat fiind ca aratam copilului ca suntem indiferenti fata de problema lui si ca nu are pe nimeni care sa il ajute atunci cand are nevoie.
II. Metoda binelui superior
“Copii, nu este frumos sa va bateti. Haideti sa nu ne mai batem ca nu e bine.” Aceasta abordare in mod cert nu este nociva, insa are mici sanse de a schimba cu ceva ecuatia problemei. Greu de sperat ca un copil de cativa anisori va rezona perfect cu mesajul acesta si va spune: “Aveti dreptate, cred ca atitudinea mea a fost gresita, de acum incolo ne vom juca frumos impreuna fara sa mai recurgem la violenta!”
III. Metoda razbunarii
Aceasta poate fi aplicata direct sau indirect. Direct o utilizam prin incurajarea copilului agresat sa intoarca violenta – “Si tu ce ai facut cand te-a lovit? Te-ai uitat ca prostu’ in loc tragi si tu una?”. Indirect o face parintele prin aplicarea unei forme de violenta catre copilul agresor. De exemplu: tipam si il certam in public, ii dam o palma sau poate chiar alte masuri mai dure. Aceasta metoda are potentialul de a fi cea mai nociva dintre abordari, intrucat are doua urmari foarte grave:
1. nu reduce cu nimic aversiunea celuilalt copil fata de al nostru, ba din contra, o mareste;
2. in loc sa cultivam valori morale desirabile, nu facem decat deprindem copiii cu acelasi tip de comportament pe care dorim sa il evite.
Am vazut solutiile care nu sunt cele mai bune, haideti sa vedem daca exista si ceva recomandari. Mecanismele sociologice ne spun ca sentimentele pe care le au alti copii fata de noi, parintii, se rasfrang, in mare masura, si asupra copiilor nostri. Cu alte cuvinte, daca alti copii ne simpatizeaza foarte tare, sansele sunt ca ei sa simpatizeze si copiii nostri, pentru ca ei sunt priviti ca o extensie a noastra. Realitatea arata ca legatura e cu atat mai puternica cu cat varstele sunt mai fragede. Cand vorbim deja de varsta adolescentei sentimentele nu mai sunt atat de puternic interconectate, uneori putand fi chiar contrare. Cum putem folosi aceasta informatie ca sa ajutam copiii nostri? Pai o putem folosi atat in tratamentul profilactic cat in cel simptomatic. Nu trebuie sa neglijam sau sa negam rolul parintelui in relatiile dintre copilul nostru si ceilalti copiii. Asta inseamna ca e important ca noi reusim sa ne facem cat mai placuti pentru ceilalti copii. Sa ne jucam si sa ne distram mai bine cu ceilalti copii, sa ii antrenam in cat mai multe activitati comune. In acel moment cresc exponential sansele ca relatia dintre ei si copiii nostri sa fie una cat mai armonioasa. Aceasta abordare se poate folosi, asadar, si pentru a preveni comportamentele violente ale altor copii fata de ai nostri si pentru a le remedia, pe viitor, daca deja au avut loc.
Pe langa aceasta abordare mai avem un truc excelent care a si fost dovedit in multe situatii – eroul protector. Ultima data l-am aplicat cand unul dintre copiii de la gradinita obisnuia sa mai loveasca fetele. Dupa ce am aflat, prima data cand ne-am intalnit am avut grija sa il apreciez pentru faptul ca este foarte puternic si l-am intrebat daca pot primi si eu o imbratisare de la “cel mai puternic baiat din gradinita”: “Auuu, ce tare m-ai strans, m-a durut. Tu chiar esti cel mai puternic!”, i-am spus dupa ce m-a imbratisat. Aceasta prima interactiune a avut doua efecte:
1. am devenit mai simpatic pentru el si in felul acesta “am contaminat” un pic si relatia lui cu fetele mele;
2. am crescut probabilitatea sa asculte un viitor mesaj de la mine pentru ca, in general, ne cam place sa ii ascultam pe care ne fac complimente.
Si mesajul nu a intarziat: “Andrei, pentru ca tu esti cel mai puternic baiat din gradi, am o misiune speciala pentru tine! Esti pregatit? Misiunea ta speciala este sa protejezi fetele mele. De acum tu esti singurul care poate avea grija de ele ca sa nu li se intampla nimic rau. Ce zici, crezi ca esti suficient de puternic sa faci asta? ” Invariabil raspunsul este “Da!” – el stie cat de puternic este pentru ca am avut grija sa ii spunem asta anterior. Efectul acestei abordari? Este absolut incredibil! Am transformat totul intr-o poveste in care el si doar el poate sa-si demonstreze abilitatile si sa devina eroul. Am avut o imensa surpriza cand, dupa ce am avut aceste discutii, s-a intamplat ca una din fete sa-l loveasca pe Andrei (atitudine care necesita o gestionare separata, poate vom detalia in alt articol) si el a spus: “Sa stiti ca azi Amalia m-a lovit! Daca mai face asa eu nu mai vreau sa am grija de ele!”. Deci nu numai ca el a incetat sa mai loveasca fetele din senin, ci si-a luat rolul de erou protector atat de in serios incat chiar si atunci cand a fost provocat (lovit de fetele mele) nu a ripostat violent. Iata cat de puternica poate fi aceasta abordare.
Cu toate acestea, fiecare caz in parte are particularitatile lui si abordarea lui cea mai potrivita. Ce este cert este ca ura sadeste ura si violenta aduce mai multa violenta. Incercati sa evitati cu orice pret genul de solutie prin care sa jignim, sa izolam, sau sa aducem mai multa violenta in scena. Oferi armonie, primesti armonie! Asta e mesajul cu care putem ramane in minte!
*Articol promovat si de partenerul nostru psihologdeserviciu.ro, membru al ligii luptatorilor antiKIDZIFER!
_____________________
Constructia ghidului parintilor incepe!
Ti se intampla uneori sa iti pierzi rabdarea cu copilul tau si sa tipi la el sau sa il certi? Ti se mai intampla sa poti colabora cu copilul tau doar daca il “mituiesti” cu niste dulciuri? Ti se intampla vreodata sa obtii o promisiune de la copilul tau dar imediat dupa asta sa nu o mai respecte?
Afla care sunt mecanismele care genereaza greseli in relatia cu copiii nostri si cum putem noi, ca parinti, sa avem cele mai bune abordari pentru a avea o relatie armonioasa cu ei. Raspunsurile doar in ghidul parintilor muffyPEDIA intitulat “Si eu mai gresesc din cand in cand!”. Proiectul se va derula in urmatoarele saptamani si va fi gratuit pentru toti membrii platformei muffyPEDIA!
Inscrie-te cu adresa ta de email ca sa primesti GRATUIT ghidul parintelui muffyPEDIA!
